Giselle
Decembrie 2024 | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|
Lu | Ma | Mi | Jo | Vi | Sa | Du |
Dragostea și trădarea – cele două teme principale din Giselle, până în prezent una dintre capodoperele repertoriului baletului clasic. Frumoasa fermieră Giselle nu numai că iubește dansul, ci și fermecătorul Albrecht. Frumosul prinț o curtează, deși i se promite altcuiva. Când adevărul este dezvăluit, Giselle își pierde mințile și moare, cu inima frântă. După moartea ei, ea se alătură rândurilor Vilis – viitoare mirese fantomatice care au murit înainte de nuntă. În fiecare noapte, Giselle și Vilis sunt sortiți să ademenească bărbații să danseze, până când mor de epuizare cu Myrtha, Regina Vilisului, orchestrând ritualurile nocturne. Apoi Albrecht se aventurează în pădure pentru a vizita mormântul lui Giselle. Dorința coregrafilor din secolul al XIX-lea de a portretiza spiridușii fantomatici plutitori pe scenă a fost motivul pentru care balerinii au dansat prin fundaluri de altă lume „en pointe” de atunci înainte. Fidel tradiției baletului francez, Patrice Bart și-a creat versiunea lui Giselle, urmând coregrafia originală a lui Jean Coralli și Jules Perrot, exprimând, în același timp, limbajul proaspăt și atemporal al baletului romantic. Scenografia de Peter Farmer se inspiră și din idealul estetic al epocii menționate. Frumoasa Giselle a lui Patrice Bart a avut deja premiera la Staatsoper Unter den Linden în 2000.
Preambul
Pentru a înțelege povestea, poate fi avantajos să știm că până în secolul al XX-lea, căsătoriile aranjate între nobili și prin urmare și logodnele, din motive dinastice sau financiare erau obișnuite, însă căsătoriile din dragoste erau foarte rare. Desigur, publicul din secolul al XIX-lea era conștient de acest lucru. Prin urmare, deși nicăieri nu este spus clar, este firesc să presupunem că logodna dintre Albert și Bathilde este o relație de conveniență.
Actul I
Într-un sat la marginea unei păduri
Giselle, o tânără țărancă drăguță, locuiește cu mama ei într-un sat mic la marginea unei păduri. Hans pădurarul, este îndrăgostit de ea, dar ea nu îi răspunde sentimentelor. Prințul Albert, care este deja logodit cu nobila Bathilde, o iubește și pe Giselle. Se deghizează în țăran și își ascunde sabia (un semn al nobilimii sale) într-o magazie, astfel încât să poată fi alături de Giselle și să o curteze. Hans o urmărește gelos pe Giselle îndrăgostită de Albert crezând că este logodită cu el. Când sosesc niște fete din sat, Giselle dansează cu ele, dar mama lui Giselle încearcă să o oprească, temându-se că fiica ei bolnavă de inimă, ar putea fi victima unui astfel de efort, după moarte devenind una dintre acele iele care îi duc pe tineri la pierzanie între miezul nopții și răsăritul soarelui. Apare un cortegiu nobil de vânătoare, inclusiv Bathilde (logodnica oficială a lui Albrecht) și tatăl ei. Albert se retrage pentru a nu fi recunoscut. Bathilde se împrietenește cu Giselle și îi dă un colier de aur, drept răsplată atât pentru farmecul naiv al ei dar și pentru dansul plin de voioșie pe care i l-a dansat. Pentru a se odihni, prințesa vine la mama lui Giselle. Vânătorii merg mai departe.
Între timp, începe serbarea în sat și viticultorii o aleg pe Giselle ca regină a vinului. Fericiții Giselle și Albert dansează. Între timp, gelosul Hans a descoperit sabia lui Albert și adevărata lui identitate. În culmea serbării, face o scenă și dezvăluie deghizarea lui Albrecht. Acesta încearcă să nege la început și să o calmeze pe Giselle șocată, dar pădurarul o cheamă pe Bathilde, pe tatăl ei și pe vânători, iar Albert nu-și mai poate ascunde adevărata identitate și relația cu Bathilde. Giselle cade în deznădejde deplină, își pierde mințile (scena de nebunie) și în cele din urmă, se prăbușește moartă cu inima frântă, înconjurată de mama și prietenii ei îndurerați. Hans și Albert își dau seama că, fără să vrea fiecare din ei i-au pricinuit moartea.
Actul II
La mormântul Gisellei, din luminiș
Noaptea, la proaspătul mormânt al Gisellei, Hans vine să-și plângă durerea din suflet. Din pădure se aud foșnete iar pe malul lacului lucesc luminițe stranii. Înfricoșat, Hans fuge. Din întunericul nopții se desprinde o umbră, Myrtha, crăiasa ielelor. La miezul nopții vine vremea când ea cheamă, din adâncul pământului, supusele, sufletele triste ale tinerelor care au murit înainte de nunta lor, de inimă frântă (Grand Pas des Wilis). Ielele, conduse de crăiasa lor nemiloasă Myrtha, dansează și bântuie noaptea pădurea pentru a se răzbuna pe orice bărbat pe care-l întâlnesc, indiferent de cine ar fi el, forțându-și victimele să danseze până când vor muri de epuizare.
Myrtha și ielele trezesc spiritul lui Giselle din mormântul ei și o primesc în lumea lor, după care dispar în pădure la auzul unor pași care se apropie. Este Albert care a venit să depună flori pe mormântul lui Giselle și pentru a plânge pierderea fetei pe care o iubise. Spiritul lui Giselle apare și Albert îi cere iertare. Giselle, cu dragostea ei nediminuată, spre deosebire de surorile ei răzbunătoare, îl iartă cu blândețe după care dispare pentru a se alătura celorlalte iele și Albert o urmărește cu disperare.
Între timp, ielele l-au încolțit pe Hans îngrozit. Ele își folosesc magia pentru a-l forța să danseze până când este aproape mort de oboseală, apoi îl chinuiesc făcându-l să se arunce disperat în lacul din apropiere. Apoi îl caută pe Albert, celălalt vinovat, și îl aduc în fața Myrthei, pentru condamnarea lui la moarte. Neînduplecată la rugămințile lui Albert de a-l ierta, Myrtha îi poruncește lui Giselle să danseze cu el până la răsăritul soarelui. Cu toate acestea, puterea iubirii lui Giselle combate magia ielelor și îi cruță viața. Când se face ziuă, ielele pierzându-și puterea se întorc la mormintele lor. După ce și-a luat rămas bun de la Albert, imaginea lui Giselle se estompează, dispărând în neant, rămânând doar o amintire în sufletul chinuit a lui Albert, care se prăbușește pe mormântul iubitei.
Program si distributie
Durată: 02h 20m
COREOGRAFIE ȘI REGIE: PATRICE BART
DESIGN DE SCENOGRAFIE ȘI COSTUME: PETER FARMER
DESIGN DE ILUMINAT: FRANZ PETER DAVID
DRAMATURGIE: CHRISTIANE THEOBALD
ASISTENT AL COREOGRAFULUI: CLAUDE DE VULPIAN
REPETIȚIE: RAFFAELLA RENZI
ASISTENȚĂ SCENOGRAFICĂ: GERD NEUBERT
DIRECȚIE MUZICALĂ: MARIUS STRAVINSKY
STAATSKAPELLE BERLIN
State Opera Unter den Linden
Staatsoper Unter den Linden este unul dintre cele mai prestigioase teatre de operă din Berlin, având o istorie bogată și un impact cultural semnificativ.
Istorie:
Staatsoper Unter den Linden a fost construită inițial între 1741 și 1743, sub conducerea arhitectului Georg Wenzeslaus von Knobelsdorff. A fost comandată de Frederic al II-lea al Prusiei și se numea inițial Königliche Oper (Opera Regală). Teatrul de operă a suferit mai multe renovări și reconstrucții, în special după daunele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost redeschis în 1984, după o renovare majoră.
Construcție:
Designul original era caracterizat prin stilul baroc, cu o fațadă elegantă și un intrare grandioasă. Clădirea a fost reconstruită în anii 1950 și 1980, păstrând aspectul său clasic, în timp ce interiorul a fost modernizat. Fațada include un portic clasic cu șase coloane corintice și un fronton central proeminent.
Interior:
Interiorul este cunoscut pentru designul său opulent și clasic. Auditoriul este renumit pentru acustica și măreția sa, cu scaune din catifea luxoase și decorațiuni elaborate. Scena și zonele de șezut au fost actualizate pentru a respecta standardele moderne, păstrând în același timp estetica istorică.
Concerte și Spectacole:
Staatsoper Unter den Linden găzduiește o varietate de spectacole, inclusiv opere, concerte orchestrale și balet. Este sediul Staatskapelle Berlin, una dintre cele mai importante orchestre din Germania. Teatrul de operă este celebru pentru producțiile sale de înaltă calitate și pentru rolul său în scena culturală vibrantă din Berlin.
ÎNDRUMĂRI
Staatsoper Unter den Linden este complet accesibilă fără bariere datorită conexiunilor excelente cu transportul public.
ADRESA: Unter den Linden 7; 10117 Berlin
S-BAHN
S+U Friedrichstraße (S1, S2, S5, S7, S25, S75)
METROU
Hausvogteiplatz (U2)
Museumsinsel (U5)
Stadtmitte (U2, U6)
Unter den Linden (U5, U6)
AUTOBUZ
Staatsoper (100, 245, 300)
Unter den Linden/Friedrichstraße (100, 147, 245, 300, N6)
PARCARE
Garajul Q-PARK Unter den Linden/Staatsoper
Bebelplatz, 10117 Berlin
În garajul subteran sunt disponibile cinci stații de încărcare pentru vehicule electrice. Mai multe informații pot fi găsite aici.
Garajul subteran de pe Bebelplatz oferă locuri de parcare pentru persoane cu handicap și acces direct la operă. La intrarea în garaj între orele 17:30 și 23:30, taxa maximă de parcare este de 7 €. Pentru a beneficia de această tarife, introduceți biletul de parcare într-una dintre aparatele de plată și mesajul „Tarif teatru” va apărea pe ecran. Vă rugăm să rețineți că nu este posibil să utilizați acest tarif dacă intrați în garaj înainte de ora 17:30, astfel că nu va fi afișat pe ecran. Sfat: Dacă plătiți tarif de teatru la aparatul de plată înainte de eveniment, puteți evita așteptările inutile după spectacol.